BILANŢUL CONTABIL

O scurtă istorie a conceptului de bilanţ

Realităţile actuale ne arată că dezvoltarea economiei de piaţă şi sporirea gradului de complexitate a acesteia necesită asigurarea unei informaţii economice operative şi complete. Astfel de informaţii economice ne oferă bilanţul contabil şi ne ajută să cunoaştem şi să controlăm modul de utilizare a resurselor materiale şi umane în vederea luării deciziilor ce se impun.

Bilanţul este o noţiune de bază, deosebit de importantă, cu care se operează frecvent în teoria şi practica contabilităţii. Cerinţa întocmirii bilanţului este arătată de matematicianul Luca Paciolo, odată cu cristalizarea ca sistem a contabilităţii, bazată pe înregistrarea în partidă dublă.

Caracterul documentar şi informativ economic al bilanţului a fost relevat de Jaques Savary în 1673 “ca un instrument de control al înregistrărilor contabile şi de cunoaştere a situaţiei economico-financiare a întreprinderii“.

Dar, deşi bilanţul este cunoscut şi utilizat de veacuri în practica contabilă, el devine obiectul unor cercetări deosebite abia la sfârşitul secolului trecut. Astfel, belgianul Simon Stevin se remarcă prin aceea că este primul autor acare a pus în mod ştiinţific problema necesităţii bilanţului anual. Cercetările în legătură cu rolul şi funcţiile bilanţului s-au accentuat apoi foarte mult, rezultând astfel din aceste cercetări numeroase teorii ale bilanţului. Primele teorii ale bilanţului apărute în anul 1919, în literature germană, respectiv teoria statică dezvoltată de Nicklisch şi teoria dinamică a lui Schmalenbach.

Toate teoriile bilanţului sunt considerate ca fiind teorii ale evaluării sau teorii ale funcţiilor bilanţului.

Primul autor român care a reuşit să formeze principiile ştiinţifice ale contabilităţii şi funcţiile ei sociale a fost Spiridon Iacobescu. El abordează problema bilanţului tip şi a normării contabilităţii.

Un alt autor cu o bogată activitate ştiinţifică a fost profesorul C.G. Demetrescu care a publicat circa 150 de lucrări şi studii de contabilitate. El defineşte bilanţul ca o situaţie întocmită sub formă contabilă şi după un anumit plan, cuprinzând activul şi pasivul unei întreprinderi, precum şi rezultatele obţinute până la o anumită dată. Face menţiunea că „bilanţul ca situaţie sub formă contabilă a patrimoniului, conţine sintetic, aceea ce este descris în mod analitic în inventar, cu deosebire însă că în inventar, în afară de valoare, avem specificată şi cantitatea elementelor patrimoniale”

Profesorul C.G. Demetrescu, în lucrările sale, reproduce peste 20 de definiţii date bilanţului de diferiţi autori. După aprecierea sa, numeroasele definiţii date bilanţului se explică prin faptul că unii privesc bilanţul din punct de vedere juridic, iar alţii îl privesc din punct de vedere contabil, iar dintre aceştia unii îl privesc ca formă (şi anume situaţie, cont, tablou, etc.), iar alţii îl interpretează ca funcţie şi ca scop. Precizându-şi propriul punct de vedere, C.G. Demetrescu arată că “Bilanţul este o situaţie întocmită sub formă contabilă, după un anumit plan, cuprinzând activul şi pasivul unei întreprinderi , precum şi rezultatele obţinute până la o anumită dată”

În condiţiile economiei de piaţă, datele conţinute de bilanţ pot oferi o imagine cuprinzătoare şi reală asupra situaţiei economice şi financiare a fiecărei întreprinderi. Asemenea informaţii sunt la fel de utile atât pentru întreprinderea însăşi, cât şi pentru furnizori, clienţi, bănci, investitori, concurenţi şi administraţia de stat. Astfel, bilanţul contabil constituie “o sinteză a informaţiilor ce caracterizează la un moment dat elementele constitutive ale patrimoniului fiecărei întreprinderi în parte”.

Examinând diferitele definiţii ce s-au dat noţiunii de bilanţ constatăm că nu este vorba numai de formulări diferite; punctele de vedere se deosebesc între ele, în primul rând, datorită poziţiilor adoptate în legătură cu geneza acestuia. Unii autori consideră bilanţului ca “o sinteză a repetatelor egalităţi de schimb, care în totalitatea lor ajung să ne redea structura integrală a patrimoniului“, iar alţii văd în bilanţ “rezumatul inventarului prezentat în formă de cont”.

Aşa cum afirmă Michel Carpon în lucrarea “Contabilitatea în perspectivă”: “Toată lumea socoteşte…fie pentru a face la sfârşit de lună bilanţul veniturilor şi cheltuielilor, fie pentru a stabili un buget de vacanţă sau pentru a prevedea finanţarea cumpărării unei maşini sau a unei locuinţe”.

Sursa de inspiraţie: Lucrarea “Bilanţul contabil“ de Doina Maria Robu

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *